Două imagini – două întrebări

Poate că unora dintre voi nu v-a plăcut neapărat imaginea din antetul blogului. Sincer, am căutat mult ca să găsesc ceva care să sugereze ceea ce îmi doream. La fel de mult am căutat şi această imagine.

Le-am găsit însă şi mă bucur că  exemplifică sugestiv ceea ce vă voi spune în continuare.

Este greu să fii femeie în societatea în care trăim, nu-i aşa? Punând această întrebare, imediat o alta îmi vine în minte: A fost vreodată uşor să fii femeie?

De mici, fetele noastre au o înclinaţie spre graţie, spre frumos, le place să arate bine. Pe măsură ce trec anii, noi, mamele, avem grijă să le îndrumăm spre ceea ce este cu adevărat frumos şi valoros. Le educăm, le transmitem un anumit set de valori, le vorbim despre ce este bine şi ce nu, le vorbim despre caracter … le vorbim despre Dumnezeu. Nu este suficient însă să vorbim ci este esenţial să fim modele pentru ele; tot ce spunem fetelor noastre trebuie să aibă corespondent în propria viaţă. Dacă nu-i aşa, o mare confuzie şi o enormă frustrare vor pune stăpânire pe inimioara lor. V-aţi întrebat vreodată de ce unele fete, din familii creştine dealtfel, sunt răzvrătite?

Fetele noastre au nevoie ca părinţii să le fie modele, să le fie prietenii cei mai apropiaţi; au nevoie ca ]n familie să se simtă în siguranţă, ocrotite, acceptate. Ce faci însă când modelul nu-i model? Fetele devin confuze şi nu se mai simt în siguranţă, se îndepărteză şi acumulează o mare frustrare pentru că nevoile lor în familie rămân neîmplinite. Până la judecată, de aici, nu-i decât un pas. Încep să îşi judece părinţii care una predică şi alta trăiesc, iar în timp ce îi judecă, acumulează şi un colosal bagaj de mânie (dacă bine mă gândesc, ce spun eu acum este valabil şi pentru băieţi, nu doar pentru fete). Aflate într-o astfel de situaţie, fetele noastre vor căuta modele şi împlinirea nevoii de ocrotire şi siguranţă înafara familiei. Dacă familia creştină nu asigură cadrul necesar pentru copiii ei, aceştia caută răspunsuri … în lume. Ce să nu mai vorbim de copii crescuţi în familiile care exclud Divinitatea din viaţa lor, în care nu sunt promovate şi trăite principiile creştine … Gândiţi-vă doar … Sigur că aţi şi văzut şi ştiţi ce se întâmplă …

De mici, fetele noastre au o înclinaţie spre graţie, spre frumos, le place să arate bine, spuneam … Tocmai această înclinaţie este folosită de societate ; această înclinaţie şi nevoia de a fi admirate şi apreciate … Li se transmite ideea că trebuie să arăţi într-un anume fel, că trebuie să te îmbraci şi să te comporţi într-un anume fel ca să ai ceea ce îţi doreşti. Ele prind ideea şi se înregimentează, străduindu-se din răsputeri să arate, să se îmbrace şi să se comporte după şablon. Cresc, se maturizează, anii trec şi nu numai că nu găsesc ceea ce caută, se aleg cu eşecuri, neîmpliniri, mai multă frustrare, mânie,depresie … La un moment dat îşi spun: ” Nu mai ştiu cine sunt!Cum de am ajuns aici? Prea multe voci am ascultat şi de prea multe ori am făcut ce au spus alţii că este bine, crezând că nu am de ales!” Culmea este că li se pare că au ajuns la capăt şi nu mai au răspunsuri! Se simt ca într-un carusel care se tot învârte ameţitor. Au intrat în carusel, au făcut alegeri greşite sau poate nici măcar nu au făcut alegeri ci, pur şi simplu, le-a dus valul, le-a condus vocea mulţimii … Ei bine, imaginea din antetul blogului este a unei astfel de femei! Ea, singură, doar cu propriile regrete, cu o viaţă irosită … mai au puterea doar să privească la caruselul care se învârte neobosit … Deasupra ei, cerul întunecat … un cer apăsător … Asta este prima imagine!

Cea de a doua imagine însă, ne arată o femeie cu picioarele pe stâncă, în mijlocul furtunii, o femeie pe care nu numai că nu o sperie şi nu reuşesc să o cuprindă valurile ci ea este graţioasă, frumoasă, încrezătoare, împlinită … Deasupre ei, cerul senin … un cer care îi dăruieşte un curcubeu …

Totul se reduce la răspunsul corect şi dat la timp la întrebarea: ” Cine vreau să devin? ” La întrebarea asta, parcă aş mai adăuga una: ” Păşesc prin viaţă având perspectiva sfârşitului în minte? ”

Zilnic suntem puse în situaţia de a face alegeri. De modul în care alegem, de alegerile pe care le facem, depinde viaţa noastră, viitorul nostru, sfârşitul nostru. Nu doar al nostru însă. Alegerile noastre  şi ceea ce am devenit făcându-le au consecinţe asupra copiilor noştri. Dai mai departe doar ceea ce ai, doar din ceea ce eşti!

Cine vrei să devii? Nu-i uşor să răspunzi la întrebarea asta, cu atâtea voci în jurul tău care îţi oferă sugestii! Există însă o voce care nu este din afară ci vine dinlăuntrul tău … Nu lăsa zgomotul vocilor din jur să amuteasca propria ta voce interioară, vocea sufletului tău. Când auzi vocea sufletului, aminteşteţi de unde ai sufletul! Cînd îţi aminteşti, începi să găseşti şi răspunsuri … Nu-i aşa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s