Cuvintele pe care le rostim vorbesc despre ce avem în inima noastră

O operaţie repetată zilnic sau periodic devine obicei, devine rutină. Gândeşti şi acţionezi în mod mecanic. Gândeşti fără să mai gândeşti şi acţionezi fără să mai gândeşti … mereu în acelaşi fel. Rutina distruge creativitatea, respinge noul şi împiedică progresul. Rutina hrăneşte prejudecăţi.

Vorbirea, actul de a vorbi este o rutină. Folosirea cuvintelor însă, nu trebuie să devină rutină. Cuvintele ar trebui să fie mai întâi bine cumpănite şi abia apoi să fie articulate. Bine cumpănite de ce? Am auzit cu toţii, ades, sintagma « cuvintele au putere ». Suntem convinse însă de puterea cuvintelor?

Aţi remarcat sclipirea din privire şi lumina de pe chipul copiilor voştri când le spuneţi cuvinte de apreciere sau de încurajare? Aţi remarcat cum capătă aripi soţul care este apreciat şi încurajat?

Nevoia de apreciere şi încurajare este scrisă în codul nostru genetic. Un copil apreciat şi încurajat se va dezvolta normal şi psihic şi emoţional. Dacă nu este apreciat, copilul nu se simte iubit şi, mai mult, va ajunge să creadă că ceva nu este în regulă cu el. Va acumula apoi o enormă frustrare care va degenera în mânie. Aveţi copii mânioşi, care pare că fac totul invers decât ar trebui? Ei bine, dacă răspunsul este da, opriţi-vă un moment şi gândiţi-vă dacă aţi rostit cuvinte de apreciere sau ele au lipsit cu desăvârşire fiind înlocuite de critică şi reproşuri permanente.

Da, ştiu, unii copii parcă greşesc mereu, nu vor să asculte, sunt îndărătnici.Ce faci cu ei? Îi spui unui asemenea copil că este un netrebnic? Îi spui că nu se va alege nimic de el? Îi spui că nu are minte, că nu este bun de nimic? Dacă îi spui aceste cuvinte este ca şi cum ai rosti asupra lui blesteme. Te-ai gândit la asta? Te-ai gândit la ce vulcan de emoţii sfâşietor de dureroase şi negative declanşezi în sufletul copilului tău când rosteşti asemenea cuvinte? Te-ai gândit că aceste cuvinte şi altele, mai rele, pe care le rosteşti, încet şi sigur, distrug însuşi sufletul copilului tău?

Cuvintele pe care le rostim vorbesc despre ce avem în inima noastră. Dragostea necondiţionată îşi cumpăneşte bine cuvintele înainte de a le rosti tocmai pentru că nu vrea să rănească, nu vrea să provoace durere şi suferinţă, vrea să ajute, să construiască, să zidească … Întrebarea ultimă pe care ar trebui să ne-o punem, cred că este aceasta: Cum ne iubim copiii? Îi iubim mai mult decât pe noi înşine? Meditaţi la asta! Întrebarea nu este aberantă … Cuvintele rostite de noi sunt măsura dragostei noastre pentru cei asupra cărora le rostim.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s