Femeia din lada cu zestre

lada

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ceea ce a fost este depasit, perimat si totul trebuie reinventat, inclusiv principiile si valorile trebuiesc recreate. Post- modernismul neaga radacinile si distruge temeliile de dragul noutatii. Noutate care nu neaparat aduce cu sine ceva mai bun sau reala devenire. Post- modernismul construieste pentru aici si acum, nu doar negind radacinile si mostenirea ci si fara sa-si puna problema cu privire la ceea ce lasa in urma sa.

Societatea post – moderna a impus un greu tribut feminitatii: propria identitate. Femeia moderna cauta mereu, se reinventeaza neintrerupt, frustrata si permanent nemultumita de sine, de ceea ce are… I-a fost furata lada cu zestre…
In acest context, cu aroma de vechi si nou in acelasi timp, cartea Angelei Tiprigan se incapatineaza sa reafirme importanta radacinilor si a mostenirii. Autoarea poarta cu drag pe umeri povara responsabilitatii pentru comorile de suflet care au imbogatit-o si pe care este musai sa le transmita mai departe. Apoi, a adunat ea insasi experiente de viata din care a invatat si care i-au marcat devenirea. Le-a tesut pe toate laolalta si le-a asezat cu grija in „Lada cu zestre”. O zestre a amintirilor pregatita pentru viitor.
Pe filele din „Lada cu zestre” (re)gasim femeia inzestrata cu frumusete de Insusi Creatorul si care este capabila sa (re)creeze frumusetea in jurul ei. Atenta la detalii si constienta ca lucrurile mici au pret, ea foloseste ca unealta creativitatea pentru a aduce frumusete in caminul ei, in relatiile cu cei ai casei si cu cei dinafara. Ea nu precupeteste niciun efort pentru a transforma si innobila cu daruire tot ce atinge, cu resursele pe care le are si in circumstantele in care se afla. A gasit intelepciunea care i-a dat puterea de a lasa in urma frustrarea si nemultumirea, inlocuindu-le cu discernamintul care aduce echilibru, pace si odihna.

Femeia care tese zestrea amintirilor este un investitor priceput care stie ca inainte de a (te) darui trebuie mai intii sa ai, sa fii ca sa ai de unde sa dai. Nu se sfieste sa vorbeasca despre formarea propriului caracter, despre victorii si esecuri, despre greseli. Vorbeste despre ele onest si didactic in acelasi timp, desigur, asumindu-si si aici responsabilitatea mostenirii. Ea nu poate trai la intimplare, fiind asistent propriei vieti, ci se implica in managementul ei, optind pentru transformare, pentru sfintirea care aduce devenirea a ceea ce Insusi Creatorul a gindit pentru ea!
Femeia din „Lada cu zestre” nu este nici prafuita, nici depasita ci este vie si actuala, angajata plenar in lupta pentru recucerirea a tot ceea ce i-a fost furat. Ancorata in Adevar ea reconstruieste cu curaj si perseverent omul sau launtric.

Citind filele „Lazii cu zestre” vei (re)descoperi feminitatea in toata splendoarea ei si vei capata aripi cu care sa zbori, cu demnitate si curaj, pentru a-ti cladi propria mostenire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s