Dragoste, răbdare, înţelepciune

„Intr-o Duminică, propunându-i soţiei mele să mergem la o slujbă de seară in biserică, a izbucnit in lacrimi: voia să vadă un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindcă te iubesc!
După ce am ieşit de la film ne-am dus la o cofetărie şi am mâncat o prăjitură. După asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau să caut o fată şi s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasă. Vreau să găsesc o fată şi s-o duc la un hotel.
-Cum poţi să spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat să merg la cinema şi ai văzut ce a făcut eroul…de ce n-aş face şi eu la fel? Dacă mâine şi in zilele următoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar dacă vrei să fiu un soţ bun, vino tu cu mine din când in când la biserică.
Ea a reflectat asupra acestei intâmplări, apoi, binişor, fără să spună nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserică. Totusi, incă mai tânjea după distracţii, iar când vroia să meargă undeva, o intovăraseam şi eu. Intr-o seară ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se drăgosteau in văzul lumii. Deodată, soţia mea s-a simţit dezgustată de toate şi a zis: „Hai să plecăm! Imediat!” Am spus: „De ce să plecăm? De-abia am venit!” Am rămas până la miezul nopţii. Din nou mi-a cerut să plecăm acasă şi din nou am refuzat. La fel şi la 1 şi la 2 noaptea. Numai când am văzut că era total scârbită de toate acestea, am fost de acord să plecăm. Am ieşit afară in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, mă duc chiar acum la pastor acasă să-i cer să mă boteze. Va fi ca şi cum aş face baie după toată murdăria asta!” Am râs şi i-am spus: „Ai asteptat atâta timp, poţi să mai aştepţi si până mâine dimineaţă. Lasă-l pe bietul pastor să doarmă.”

Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterană” de Richard Wurmbrand

Maniere in familie – audio

Dacă suntem curtenitori şi amabili în cămin vom duce cu noi mireasma unui comportament plăcut şi atunci când suntem plecaţi de acasă. Dacă dovedim stăpânire de sine, răbdare, blândeţe şi tărie de caracter în cămin, vom putea să fim lumină în lume. Vom putea să fim aceiaşi înafara căminului. Nu ne vom afla în postura de a avea o faţă acasă şi multe alte feţe înafara ei.
Un creştinism real este unul practic, nu doar declarativ. Un creştinism real face pe bărbat un gentleman şi pe femeie o lady.

Click  play  pentru a asculta:

Oare căsnicia este importantă ?

Antropologul britanic John D Unwin a făcut un studiu aprofundat asupra a opzeci de civilizaţii care au apărut şi au dispărut de-a lungul a patru mii de ani. A descoperit că există un punct comun tuturor acestor civilizaţii. Fiecare dintre ele a avut la început un set de valori morale conservatoare şi au pus accent asupra familiei. După un timp, principiul a devenit tot mai liberal, valorile au dispărut şi familia a avut de suferit. În toate cazurile, pe măsură ce familia s-a deteriorat, acea civilizaţie a început să se distrugă. În toate cele optzeci de cazuri, prăbuşirea unui popor a avut strânsă legătură cu destrămarea familiei. În majoritatea cazurilor, civilizaţia a dispărut după o generaţie în raport cu dispariţia familiei.
Studiul lui Unwin a scos la iveală faptul că atunci când un bărbat se îndrăgosteşte de o femeie dedicându-i-se trup şi suflet spre a o proteje şi a o sprijini, devine dintr-odată punctul de reper al ordinii sociale. În loc să îşi folosească energia spre a-şi satisface plăcerile trupeşti, el transpiră construindu-şi o casă şi agoniseşte pentru viitor, căutându-şi o slujbă bună, cea mai bună cu putinţă. Impulsurile sale egoiste sunt inhibate, pasiunile sale sexuale canalizate. El îşi descoperă un anumit orgoliu – da, orgoliul masculin real şi benefic şi responsabil – ştiind că soţia sa şi copiii au nevoie de el, că depind de el. Toată lumea nu are decât de câştigat de pe urma unei astfel de relaţii.
Când lumea este compusă din milioane de familii care au la bază o conduită morală, sănătoasă, atunci naţiunea este puternică şi stabilă. Acest sentiment de putere şi solidaritate pe care îl presupune căsnicia stă la baza civilizaţiei. În absenţa unei implicări în viaţa de familie, dezastrul este inevitabil. Atunci când soţii şi soţiile nu au niciun motiv să îşi canalizeze energiile spre a-şi întări căminul, se ajunge la droguri, alcoolism, promiscuitate sexuală, instabilitate profesională şi la un comportament extrem de agresiv la nivelul intregii culturi. Lipsa canalizării energiilor este începutul sfârşitului. ( Zig Ziglar – Secretul căsniciei fericite )