Scrisoare pentru bărbați…

Stimat Domn,
să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu.
Nu uita că vorbele și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi.
Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea.
Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise. Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente.
Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu uita că fiecare om este rezumatul greșelilor din trecut.
Tot ce trebuie să faci este să-i arăți că tu vei fi acolo lângă ea, dintre o mie de oameni tu o vei ridica și îi vei aminti că poate, că este destul de puternică și frumoasă.  Maria Cristiana Tudose – Scrisori

Anunțuri

Să nu faci niciodată o femeie să plângă…

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag,
Când vii acasă.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească;
Işi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire….
Pentru copii şi pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Şi-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul….
Atunci, vei dori să-i auzi paşii venind către tine.
Iţi va fi dor de zâmbetul ei şi de cuvintele de dragoste…
Dar ea va fi prea departe de tine.

poezie de Angelina Nădejde

Secrete inedite pentru frumusețe

10 secrete ale frumusetii de Audrey Hepburn

1. Ca să ai buze seducătoare, șopteste cuvinte frumoase, duioase.

2. Ca să ai ochii frumoși, caută să vezi ce este mai bun în ceilalți, radiază bunătate in jur.

3. Ca să fii subțire ca o trestie, imparte masa cu un flămând.

4. Ca să ai părul frumos, lasă un copil să-și treacă  degetelele prin el in fiecare zi.

5. Ca să fii sigură pe tine, să ai un mers increzător și o postură de invidiat, pășește conștientizând faptul că ai este Cineva care se gândște la tine și te veghează .

6. Oamenii, mai mult decât obiectele, au nevoie de restaurare, incurajare și de iertare. “Nu arunca” pe nimeni niciodată.

7. Dacă ai nevoie de o mână de ajutor, e mereu cu tine mâna ta. Când vei fi mare, vei ințelege că ai două mâini: una pentru a te ajuta, alta pentru a-i ajuta pe alții.

8. Frumusetea unei femei nu este in haine, forma corpului sau coafură, ci in lumina ochilor. Ochii sunt poarta de acces spre inimă, unde viețuiește dragostea.

9. Frumusetea unei femei nu este in aparențe. Adevărata frumusețe este in sufletul ei, in grija care o poartă cu dragoste, in pasiunea ei.

10. Frumusetea unei femei crește odată cu anii ei.

Evitând să fie babe

“Babele sunt cele care au perpetuat civilizația creștină, cultura specific creștină, nu neapărat savantă. Eu stau mult de vorba cu babele, babele de la piață sau babele din lumea mea, babele boieroaice, câte mai sunt – ca babe. Nenorocirea este că femeile din lumea bună încearcă să evite să ajungă babe, cu fel de fel de vrăjeli cosmetice, cu lifting, cu vopsit părul. Evitând să fie babe nu ajung la suprema treaptă de noblețe, de grație și de valoare.” –  Alexandru Paleologu

Vocatia femeii atât în familie cât şi în societate : fineţea, sensibilitatea, frumuseţea interioara, tandreţea.

”Cred că femeia de astăzi şi-a uitat vocaţia. Şi vocaţia care este? Fineţea, sensibilitatea, frumuseţea, tandreţea. Acestea sunt lucruri pe care femeia poate să le împărtăşească. Bucuria şi dragostea sunt completate de asumarea maternităţii. Până la urmă, femeia, aşa cum spunea Părintele Stăniloae, este maica şi matca vieţii. În afara acestei vocaţii, femeia riscă să devină altceva, îndepărtându-se încetul cu încetul de menirea ei. Pe vremea comuniştilor, să fii buldozerist sau sudor, ca femeie, era un titlu de uriaş succes. Femeia muncind cot la cot cu bărbatul, femeia descoperindu-şi capacităţi ieşite din comun. Eu consider că e o anomalie. Nu! Femeia are vocaţia ei şi în această vocaţie se şi mântuieşte.

Din cauza unui stupid spirit competitiv, se naşte în societate o tensiune enormă între sexe. Soluţia nu este să transformi femeia în bărbat sau bărbatul în femeie, ci fiecare să-şi împlinească vocaţia şi aşa se ajunge la armonie. Dacă Dumnezeu ne-a lăsat bărbat şi femeie, atunci fiecare să-şi joace rolul până la capăt, în firea sa.

Goana după succes este specifică bărbaţilor, care au alunecările şi căderile lor. În ce o priveşte pe femeie, ea ajunge într-o stare nefirească şi aici este, de fapt, marea problemă. Fiind chemată să împlinească, aşa cum spuneam, aceste lucrări sensibile, atât în familie cât şi în societate, ea trebuie să meargă pe această vocaţie a firii femeii, care este sensibilitatea, tandreţea, maternitatea, frumuseţea lăuntrică…”

-Pr. Gheorghe Holbea-

Cu graţie şi frumuseţe

Femeile puternice îşi poartă durerea cu demnitate. Indiferent cât sunt de rănite, cât de mult suferă, ceea ce lasă să se vadă este graţie şi frumuseţe!

Fiind feminine sută la sută suntem puternice cu adevărat pentru că suntem noi înşine!

Feminine, nu feministe! Puterea stă în a ne manifesta la superlativ feminitatea, oriunde ne-am afla.

Şi totuşi: este tot mai rară ea, feminitatea

Feminitatea se defineşte, poate, tocmai prin această virtute de a se transfigura prin dragoste; de a se spori pe sine, iar nu impuţina. Farmecul fizic, resorturile voinţei, antenele inteligenţei, fiinţa insăşi, totul e argumentat prin dragoste. Feminitatea e ceva care poate fi, necontenit, mai viu.

………………………………………………………………………………………….

De aceea, intr-o lume cum e cea contemporană, unde toate par a ţine o anumită lege a „degradării energiei”, unde toate obosesc, faptul feminităţii e un miracol – despre care încă nu se vorbeşte indeajuns.

 Constantin Noica – Insemnari despre feminitate

sursa:  Eseuri de duminică / Noica Constantin – Bucureşti : Humanitas, 2011

Azi și acum, ne scuturăm de pete!

Suntem diferiți si de multe ori trăim în realități diferite. Ceea ce este normal și logic pentru tine nu este le fel de logic și de normal pentru celălalt. S-ar putea chiar să nu aibă nicio noimă pentru el logica ta.

Sunt unii care nu acceptă niciun fel de argumente logice sau practice pentru că le place să se bălăcărească în sentimente negative iscate de faptul că nu s-au întâmplat lucrurile așa cum pretind ei că e normal, sau în starea aceea a plângerii de milă că nu au fost tratați cum ar fi dorit sau pentru că nu le-au ieșit calculele. Mari pretenții care dacă nu sunt împlinite își cer tributul. Tribut care ar putea să însemne sacrificarea celui care a gândit și a lucrat onest și cu bun -simț, dar asupra căruia planează suspiciune, critică, vorbire de rău, judecată. Când faci ceva dezinteresat și cu inima curată, cu gând bun, toate acestea planând asupra ta te fac să te simți împroșcat cu pete, mânjit. Nu îți vine să crezi că treci prin așa o situație, că ți se întâmplă așa ceva! Apoi simți un profund dezgust, mai ales dacă la argumentele tale ți se răspunde cu formule lozincă precum: „Fii binecuvântată” sau „În numele Domnului”. Simți dezgust pentru că îți dai seama de falsitatea din spatele lozincilor. Simți dezgust și te simți murdărită! Nu este cazul să staționezi în starea asta! Te scuturi repejor de pete, ridici capul sus și mergi mai departe cu grijă mai mare și cu atenție mai mare cu privire la persoanele pe care le accepți alături de tine sau împreună cu care alegi să faci anumite lucruri. Nu vei mai trece cu vederea așa ușor când simți că ceva nu e tocmai în regulă cu celălalt și vei avea grijă să te oprești atunci când simți că este cazul.

Da, te vor vorbi de rău … și ce dacă! Nu au cum să te afecteze: chiar dacă simți gustul amar de moment, îl recunoști, l-ai mai simțit și în cazul altora. A, îți dai seama, tocmai ai trecut prin încă o fază de consolidare a unei lecții despre viață și oameni. Mergi liniștită mai departe, alături de oamenii care sunt sinceri și recunosc atunci când greșesc. Încă ceva important: cei care rostesc acel lipsit de substanță „Fii binecuvântată” vor rosti uneori, unii dintre ei, un la fel de lipsit de substanță „Iartă-mă”. Iartă-i neapărat. Depărtează-te însă de ei! Dacă și-au bătut joc de tine o dată, sigur o vor face și a doua oară … dacă le permiți!